Fighting dragons with you

Inspirată de ceea ce au scris cele mai bune prietene ale mele,celalalte 2 A-uri,am hotărât să scriu şi eu o descriere despre cine este această Ade şi despre ce vreau eu să fac cu viaţa mea. Nu cred că voi reuşi să fiu atât de clară pe cât au fost ele, dar oricum o să încerc să vă explic pe scurt cele mai importante lucruri despre mine:

Dintre cele 3 A-uri eu sunt “surioara roşcată “.
Mă numesc Andrea,dar niciodată nu am simţit că mi se potriveşte numele, aşa că am decis să îmi “schimb” numele în Ade. Am 18 ani şi contrazic pe oricine spune că am mai mult.
Nu pot să mă autodefinesc pentru că îmi schimb personalitatea zilnic. Iubesc faptul că încă pot face greşeli şi învăţa din ele. Ador faptul că pot să îmi schimb culoarea părului şi stilul de orice fel de fiecare dată când simt nevoia şi mă reinventez pentru că sunt tânără şi încă mai am timp să greşesc şi să o iau de la capăt.
Iubesc muzica, ştiu toate versurile tuturor melodiilor de pe iPod-ul meu pe de rost. Iubesc să cânt la pian şi să scriu versuri deşi nu am mai cântat şi nici scris de multă vreme. Iubesc să reţin versuri şi replici din filme, care mai târziu devin motto-uri pentru mine şi chiar replici în viaţa mea de zi cu zi. Sunt o critică, sarcastică şi, cu riscul de a mă repeta, chiar sceptica. La polul opus sunt o romantică incurabilă, siropoasă, care iubeşte viaţa şi care visează să fie Oprah-ul cuiva. Îmi iubesc familia(cel puţin o parte din ea), la fel şi prietenii şi sunt dispusă să le stau alături şi la bine şi la rău.
Iubesc teatrul şi filmul şi mi-aş dori ca într-o zi să fac parte din industrie pentru că iubesc să joc teatru pe orice scenă, fie ea chiar şi cea a vieţii.
Sunt genul de om care te lasă confuz când începe să vorbească extrem de repede şi când se autocontrazice în mijlocul unor prelegeri pe orice temă. Sunt o persoană complicată care nici până în momentul de faţă nu a reuşit să se înţeleagă pe sine.
Sufăr de sindromul bipolar (la modul cel mai serios), sindrom care se joacă cu emoţiile mele şi cu pofta mea de viaţă. Ea este ceea ce mă ghidează zi de zi astfel încât uneori îmi doresc să termin odată cu tot şi câte-odată am puterea unei întregi săli de oameni să o iau de la capăt. Sunt zile în care îmi spun : “Da, pot face acest lucru, pot face acest lucru”.Sunt zile în care simt că pot schimba lumea singură, după care după 5-10 minute mă simt ca şi cum m-aş prabuşi fizic şi psihic şi ajung să fiu mai deprimată ca niciodată.
Fără nicio aparenţă sau îndepărtată legatură, iubesc moda şi încă visez să am propria mea revistă de modă care să inspire pe toată lumea, indiferent de vârstă, să acorde măcar 5 minute zilnic atenţie frumuseţii, atât exterioare cât şi interioare. Sper ca în viitor să devin cineva care să inspire măcar o singură persoană, să spună: “Când voi fi mare vreau să fiu ca Ade, pentru că ea mă face să mă simt bine în pielea mea şi să am curajul să trăiesc liber”, aşa cum eu am la rândul meu modele mele, printre care se numără şi mama.

Oricum sunt multe de spus despre mine şi mă rezum la atât. Într-un final, în descrierea asta am spus mai multe decât poate ştiu prietenele mele cele mai bune. Aţi scos de la mine o confesiune cât se poate de reală şi aţi aflat ce e mai important despre mine. Şi din nou am reuşit să mă întind şi să mă încurc în explicaţii şi sper să existe cineva care să îşi ia timpul să citească tot ce am scris eu aici. Ar însemna mult pentru mine.

Şi la final le salut pe prietenele mele cele mai bune cu care pornesc la un drum lung în viaţă. Drum lung dar cu o bună companie lângă mine, de aceea sunt sigură că o să ne iasă bine...şi nu mi-e frică.Vă iubesc mult!